Amintiri

13 ianuarie 2014 Catalin Gheorghiu De prin ferma


Imi amintesc cu placere de zilele copilariei petrecute in ograda bunicilor, inconjurat de pui, rate si curci, caini si pisici, dar si capre. Bunicii mei au avut capre cand eram noi mici si-mi amintesc cand ne trimiteau cu ele la pascut.

Imi amintesc cum mergeam pe deal, prin livada de meri, care incepea in spatele casei si se termina la baza padurii, dar si prin mica plantatie de nuci, unde iarna ne dadeam cu sania. Si undeva pe la mijlocul drumului intre casa noastra si padure era o mica padurice de salcam, unde lasam noi caprele sa manance.

Toata copilaria am baut si mancat doar lapte si branza de capra. Fratele meu se ducea dimineata la capra, mulgea o cana de lapte si il bea asa cald si nefiert si n-a patit nimic, din contra.

Bunica crestea mereu 2 capre, un tap (Bobita) si 4 sau 5 iezi. Ce ne mai placea sa ne jucam cu ei! Ce mai alergau in jurul nostru cand plecam cu toate caprele pe deal la pascut! In fiecare an pregateam un ied de pasti, unul il taiam si il puneam la lada, iar pe restul ii vindea.

Bobocii de rata

Imi aminintesc cand i-am omorat toti bobocii de rata ai bunicii. Cred ca aveam eu 6 ani si frate-meo 3 si am vrut sa vedem cum innoata ratustele. Asa ca am luat un lighean mare, l-am umplut cu apa si am bagat in el toti bobocii de rata pe care-i avea bunica, vreo 20 la numar.

Si dupa vreo ora, cand am vazut ca nu prea mai misca saracii, am chemat-o pe mamaie sa-i aratam cum innoata bobocii. „Mamaie, mamaie, ia uite cum innoata latustele!”

Cand i-a vazut, a inceput sa planga, erau toti morti. Ce ne-a mai certat, ce-a mai plans, dar ce stiam noi. Eram doar copii, noua ni se parea ca nu am facut cine stie ce, am vrut doar sa vedem cum innoata.

Puii de gaina ii vanam cu prastia, asta pana ne-a prins si ne-a dat o bataie sanatoasa de ne-a lecuit. Cat am fost copil n-am gustat carne sau oua din comert. Zilnic mergeam si adunam ouale din cuibare. Mamaie ne facea oua ochiuri, reteta proprie, cu ceapa calita la micul dejun si ne mai face si acum.

Cum se fac va intrebati? Pai e simplu. Se taie ceapa marunt, se pune la calit in ulei inchins si cand se face maronie, aramie, se adauga ouale si gata. Se prajesc si apoi se servesc. Pofta buna.

Mereu taia cate o gaina din ograda si facea ori supa cu galusti ori ciorbita de pui, iar pieptul si pulpele le faceam pe jar, la gratar si ajungeau peste o portie mare de cartofi prajiti si ceva mujdei. Si ce-mi mai placea pielea aia fripta, cu putina grasime asa sub ea, crocanta si suculenta.

Imi amintesc ca plecam de acasa dimineata si mai veneam seara cand se insera. Nici mancare nu ne trebuia. Era dealul plin de mere si nu numai. Ne duceam la marginea padurii, unde nu gaseai decat tei si stejari batrani.

Doamne ce miros era acolo prin mai, iunie cand infloreau teii.

La pescuit pe Olt cu bunicu

In fiecare weekend mergeam cu bunicu la peste. Mergeam pe Olt, la baraj pe deversor. Plecam sambata dimineata si stateam pana seara. Toata ziua prindeam peste: caras, oblete, biban, crap, platica si clean.

Ne intorceam acasa cu traista plina, cate 5 – 6 kilogame de peste. Am mai fost si acum cativa ani in locurile respective. Si ce credeti? Nimic, nici macar unu mic, sa-l vedem la culoare.

Da e normal, tinand cont ca mai nou se pescuieste in zona cu setca si in loc sa arunce pestele mic la loc in balta il ia pe tot, chiar si pe aia mici. Pai cat peste sa mai fie in balta, daca ei doar ia? Si uite asa, peste aproape ca nu mai e pe Olt. Te duci la peste, stai toata ziua si daca prinzi cativa pestisori, dinaia straverzii!

Bunicu mereu ne povesteste ce peste prindea el pe Olt cand era copil. Mreana, somn, scobar, salau, clean, nici nu se stia atunci de crap si caras. Nici nu mancau asa ceva. Imi povestea ca se ducea la peste cu bucatele de cascaval, pescuia dupa mreana, si dupa cateva ore de pescuit pleca acasa ca nu mai avea rost sa stea.

Prindea 3 sau 4 mrene la cate 2 sau 3 kile fiecare si era suficient. Am avut noroc si am prins si noi peste cand eram mici, dar ce vor face generatiile urmatoare?

Generatia McDonald’s

Dar daca stam sa ne gandim, oricum generatiile mai tinere nu stiu ce inseamna sa-ti petreci copilaria la tara, nu stiu cum sa manance sanatos. Generatia McDonald’s le zic eu. Ei nu se mai joaca afara, in spatele blocului cum faceam noi, ei traiesc in fata calculatorului si traiesc intr-o lume virtuala. Dar sa nu deschidem subiectul, ca altfel nu mai terminam de comentat.

Merg si acum la bunici cu placere, numai ca in spatele casei nu mai e plantatia de meri. Au aparut in schimb vreo 5 vile, una mai mare ca alta. Livada de meri a imbatranit, nimeni nu s-a mai ocupat de ea dupa ce s-au inchis CAP-urile. Plantatia de nuci la fel.

Totul arata asa trist acum. Vara fanul are 1 metru, nu mai vezi capitele de fan din care ne faceam noi cazemate cand eram mici si ne bateam cu mere. Nimeni nu mai vine sa culeaga merele, se prapadesc pur si simplu. Pomii nu-i mai varuieste nimeni, nu mai are cine sa-i curete de crengile uscate, asa ca fiecare a crescut cum a vrut.


Nu mai vezi copii jucandu-se prin livada, iar iarna nu mai trece nimeni pe acolo. Pai livada se intinde pana la intrarea in oras, pana in Lenin Sud, si-mi aduc aminte ca iarna era plin de copii cu sania. Toata ziua zburau saniile pe omat. Faceam intreceri, concursuri, socializam ce sa mai. Fiecare se lauda cu sania lui, ba ca e mai rapida, ba ca e mai usoara.

Cam asta a fost copilaria mea, plina de amintiri frumoase si prieteni. Mai am si acum prieteni din copilarie, de fapt si cel mai bun prieten al meu de acum, Vlad, imi era prieten si atunci.

boboci de ratacapremerinaturapescuitpestepomipomi fructiferiproduse organicepui de gainaviata la tara


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by http://wordpress.org/ and http://www.hqpremiumthemes.com/